Articol

Pe parcursul semestrului acesta, am participat la mai multe activități ce țin de modulul psiho-pedagogic. Practica pedagogică a reprezentat pentru mine încununarea celor doi ani în care am învățat teoretic despre meseria de profesor. Experiența de la clasă totuși, oricât de mult am intuit-o în cursurile din anii trecuți, nu poate fi comparată cu experiența teoretică pe care o priveam dintr-un punct de vedere abstract, aproape idealizat.

Dinamica de la clasă este una diferită; calitatea umană de a ne adapta este solicitată foarte mult la clasă. Observ cum, într-un mediu unde se presupune că „repetiția este mama învățăturii”, există mai mult dinamism decât m-aș fi așteptat, în special ca profesor. Elevii au diferite curiozități, mintea lor caută întrebări sau răspunsuri acolo unde adulții nu s-ar gândi să caute. Însă există ceva universal, o dorință care poate fi regăsită atât în copilul de clasa a V-a, cât și în studentul de la facultate: fiecare își dorește să învețe ceva interesant, să descopere lumea printr-un anumit punct de vedere, să fie ascultat și să simtă că este important. Există, într-adevăr, variații la nivelul comportamentului, însă dorința de a fi ascultați pentru ceea ce reprezintă ei individual este una universală.

Observ cum, în timpul limitat, printre sarcinile pe care le are de îndeplinit, profesorul trebuie să își facă timp să fie și om. El nu stabilește călătoria pe care elevii o parcurg pentru a se retrage mai apoi în mediul său, în zona sa de confort. A învăța devine mai mult decât o sarcină, devine o călătorie pe care elevii și profesorii o parcurg împreună, în care fiecare are câte ceva de învățat de la celălalt.

Experiența din cadrul practicii pedagogice s-a dovedit a fi o oportunitate foarte bună în lărgirea orizonturilor mele, în evadarea din zona de confort. În ceea ce privește meseria de profesor, experiența mea a fost una limitată. Încă din primul an de facultate, mi-a fost greu să îmi înfrâng teama de a vorbi în public, în fața unei mulțimi. Seminariile de pedagogie la care am participat m-au ajutat să ies din această zonă de confort, la fel și prezentările pe care le-am avut în cadrul altor seminarii ce au ținut de domeniul pe care îl studiez. Însă mi-am imaginat atunci când a început cel de-al treilea an că experiența la clasă va fi una diferită și că abia atunci voi putea să spun că mi-am învins cu adevărat fricile. În cadrul acestei activități, prin repetiție, am învățat să mă exprim mai bine, să fiu mai atentă la cei din jurul meu și am înțeles în același timp ce înseamnă cu adevărat să te afli „la catedră”. Consider ca această experiență m-a ajutat să înțeleg mult mai bine experiențele din trecut pe care le-am avut cu profesorii și să înțeleg de ce unii profesori erau mai buni decât alții. Am înțeles astfel că în spatele acestei meserii se află multă muncă și pasiune, ambele combinate cu un spirit organizatoric foarte ridicat. O carieră în învățământ se construiește prin ani de muncă și mult devotament.

După cum spuneam, am înțeles că pasiunea este un element important care decide performanța noastră în domeniul în care profesăm. Însă chiar și această pasiune trebuie să fie sprijinită de multă muncă și dedicație. Consider că orice experiență care te ajută să îți depășești limitele este una productivă iar în timpul practicii pedagogice am simțit că am reușit să îmi depășesc fricile și să devin mai încrezătoare în ce am de spus, să privesc dincolo de granițele impuse de experiența mea de până atunci și în același timp am început prin a-i înțelege pe alții mai bine să mă cunosc și pe mine în același timp.